Costa Rica Best

Sar putin peste posturile din/despre Bluefields/Laguna de Perlas/Awas/Nicaragua, pentru ultima si cea mai spectaculoasa intamplare de pana acum, de ieri dimineata...

Deeci. Luis este un fost coleg de facultate de-al Otiliei, costarican care are acum o agentie de turism in San Jose. de cand am ajuns in Costa Rica a fost super-amabil, ne-a aranjat cateva rezervari de hotel prin tara si ne-a dat tot felul de travel tips, in special despre cat de zambitori si fericiti sunt costaricanii si despre ce saracie si tristete este in nicaragua. anywaaay, noi planuim sa ne intoarcem in San Jose doar ca sa ne lasam bagajele si sa continuam calatoria spre caraibele costaricane. zis si facut. luis e plecat momentan dar stabilim o intalnire pentru ora 11 cu fiica lui, Sarita (care lucreaza impreuna cu el), chiar la sediul agentiei de turism din San Jose.

Insa, probabil pentru prima data in istoria ITB-ului costarican, autobuzul ajunge mai devreme. chiar cu o ora jumate. asa ca luam un taxi si mergem frumos la sediul agentiei. pe o strada pustie, curata, unde casele au toate garduri inalte de sarma groasa (ca in orice capitala latin-americana). Poarta casei agentiei este evident incuiata. sunam la usa, tipam, vine si soferul de taxi, fluiera, batem, nimic. ii cerem mobilul taximetristului si o sunam pe fata (in central-america nu functioneaza retelele romanesti de mobil). fata... nimic. taximetristul insista, nu raspunde nimeni. ne gandim ce dracu sa facem si decidem sa ramanem in fata sediului s-o asteptam pe Sarita. ca avem o tona de bagaje si ar fi cam greu sa ne plimbam cu toate prin oras. taximetristul pleaca linistit, noi ne asezam cu laptopurile in brate si curul pe bagaje si ne gandim chiar sa tragem un pui de somn. dimineata e insorita, sunt vreo 30 de grade, strada e cvasi-pustie, din cand in cand mai trece cate o motocicleta sau cate o masina.

deodata, dupa vreo 20 de minute, vedem o motocicleta cu un tip si o tipa - amandoi cu casca - cum opreste chiar in fata noastra / a agentiei. ma gandesc ca trebuie sa fie vreun angajat al lui Luis, daca nu chiar Sarita cu prietenul. dar fata ramane pe loc. tipu incepe sa coboare, si parca vad in lumina soarelui, cum in timp ce coboara scoate si un pistol. ce pizda ma-sii? in 3 secunde omu e la juma de metru de mine. il aud pe matei ca zice ceva incet langa mine, nu inteleg ce. tipu tipa ceva in spaniola, eu ma uit la pistol... e mic, de culoarea bronzului, luceste in soare... pare ca trece o ora in care eu meditez la faptul ca pistolu asta nu seamana cu niciunul de jucarie pe care l-am vazut vreodata. ma trezeste tipatul disperat al omului: BAMOS BAMOS!!!, pistolul indreptat spre pieptul meu si semnele disperate ale motociclistului spre geanta cu laptopul. de aici totul merge fast-forward - pe pilot automat ii intind geanta, omu tipa la matei, matei da geanta lui, in 3 secunde baiatu e cu laptopurile in spate, calare pe motor, o prinde pe gagica de mijloc si demareazzzzzzzzzza. peste 30 de secunde apare si o masina neagra cu geamuri fumurii din care iese un domn si intra in casa de vis-a-vis...

panica. ce cacat cautam cu laptopuri la noi pe strazi in america latina?? daca nu-i dadeam geanta ce s ar fi intamplat? ma impusca asa in drum? direct in piept? ne luam restul bagajelor in carca si o plecaaam. unde dracu mergem acum? de ce nu ne-a zis nimeni ca e o zona dubioasa? de ce nu a raspuns aia la telefon? de ce nu mi-am pastrat laptopul in ruxac si l-am bagat in geanta lui? o luam inainte. hai sa luam un taxi sa fugim dracu de aici. de ce-am luat laptopu cu mine?? care nici nu era al meu? daca nu aveam laptopuri ne-ar fi luat banii si pasapoartele? sau ar fi durat prea mult si n-ar fi riscat?? facem semn la taxiuri in disperare. nu opreste niciunul. ne ¨refugiem¨ la un colt, langa un fel de bacanie in constructie. niste domni amabili ne zic Hola... zicem si noi Hola. parca as intra in schelele alea, doar sa nu mai apara vreun motociclist. ma calmez. care sunt sansele sa fi jefuit de doua ori intr un interval de 5 minute? in sfarsit opreste un taxi. unde dracu sa mergem? pe pilot automat: a pizza hut! al centro! soferul incearca sa ne explice ca sunt doua pizzahut in centru. nu intelegem. daca ajungeam la timp? de ce n a raspuns aia la telefon? de ce dracu nu am mers undeva sa stam pana raspunde la telefon? unul dintre pizzahut-urile de care stia taximetristul s-a desfiintat. omu vrea sa ne duca la celalt, dar noi vedem repede un burgerking intr-un foodcourt. No! a Burger King! si acolo ne lasa. tara zambetelor... de ce dracu nu ne au zis ca e periculos? ce i drept in lonely planet scria sa fii atent in San Jose... matei isi la un meniu XXL, eu iau o cola si merg sa cumpar o cartela de telefon sa o sunam pe sarita si sa sunam acasa. de ce dracu n a raspuns la telefon? oare chiar ma impusca ala daca nu i dadeam laptopul? oare puteam sa sarim la bataie? ¨if you are attacked, never (never!) resist.¨ zice simplu si clar acelasi prieten al nostru Central America on a Shoe String, de la lonely planet. laptopul meu era al otiliei. laptopul lui matei era un mac vechi si fara incarcator. dar... in aceeasi geanta aveam si ghidul lonely planet. ma intorc cu cartela / sarita tot nu raspunde / matei a terminat meniul / eu beau din Cola trezita si scarboasa. centrul San Jose-ului e bestial, cu case coloniale, de secol XIX, multa lume agitata si un vibe misto. cum dracu de cate ori ai o problema sau esti in nesiguranta, pe teritoriu strain, te intorci la prietenii tai, corporatiile americane? daca nu exista pizzahut, macar un burgerking. copii ai societatii de consum brainwashed pana la capat. cum stam asa la masa la burgerkingul nostru si ne gandim unde sa lasam bagajele (sarita are acum si telefonul fix si mobilul inchise), ne aducem aminte de numele agentiei de turism a lui Luis, scris cu litere de metal chiar pe usa de care eram sprijiniti cand a indreptat baiatul pistolul spre noi: COSTA RICA BEST.